MONOCULÁR, -Ă adj. Cu un singur ochi. [< fr. monoculaire, cf. gr. monos – unic, lat. oculus – ochi]. Vezi definitia »

TĂBĂCÁR, tăbăcari, s. m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac² + suf. -ar. Vezi definitia »

PLĂTICÁR, plăticari, s. m. Pescar (care pescuiește plătici). – Din plătică¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) Vezi definitia »

BIMILENÁR, -Ă adj. Care are o vechime sau o durată de două mii de ani. [Cf. fr. bimillénaire]. Vezi definitia »