întrebuințătór, întrebuințătoáre, adj. (înv.) care întrebuințează, care folosește. Vezi definitia »

ÎNDATORITÓR, -OÁRE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor. Vezi definitia »

TERMOFÓR s. n. aparat dintr-o pungă plată în care se pune apă caldă sau dintr-o pernă încălzită electric, ca mijloc terapeutic; buiotă. (< germ. Thermophor, fr. thermophore) Vezi definitia »

TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare. – Tehno- + redactor. Vezi definitia »

DESCENSÓR s.n. Instalație folosită pentru transportul pe verticală sau în pantă a produselor miniere. [Cf. fr. descenseur]. Vezi definitia »