CENOGENÍE (‹ fr.) s. f. (BIOL.) Dezvoltare embrionară care nu respectă riguros toate etapele dezvoltării filogenetice; a fost formulată prima oară de E. Haeckel (1866). Vezi definitia »

CONCÉPȚIE, concepții, s. f. 1. Felul de a vedea sau ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊ Concepție despre lume = ansamblu de reprezentări și de idei despre lumea înconjurătoare, care tinde să îmbrățișeze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gândirea, omul și locul omului în lume etc. într-o interpretare unitară. 2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către spermatozoid; procreare, zămislire (a unui copil). [Var.: concepțiúne s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis. Vezi definitia »

COSMIATRÍE s.f. Specialitate medicală care se ocupă cu înlăturarea defectelor fizice, cu menținerea frumuseții. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. cosmiatrie]. Vezi definitia »

reconvérsie (schimbare profesională) (-si-e) s. f., art. reconvérsia (-si-a), g.-d. art. reconvérsiei; pl. reconvérsii, art. reconvérsiile (-si-i-) Vezi definitia »

ECOPRAXÍE s. f. (Med.) reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. Din. fr. échopraxie. Vezi definitia »