OSTEOPLASTÍE s.f. (Med.) Restabilirea pe cale chirurgicală a unui os distrus, cu ajutorul unor fragmente osoase, cu metal sau cu material plastic. [Gen. -iei. / < fr. ostéoplastie, cf. gr. osteon – os, plassein – a forma]. Vezi definitia »

RECONDÚCȚIE s. f. reînnoire a unui contract, a unei convenții. (< fr. reconduction) Vezi definitia »

SINOLOGÍE s.f. Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză. [Gen. -iei. / < fr. sinologie, cf. lat.t. sina – chinez, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis. Vezi definitia »

EPIPLOPEXÍE s. f. fixare a epiplonului la peretele abdomenului. (< fr. épiplopexie) Vezi definitia »