BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; rău, ticălos. ♦ Neprielnic. Vreme blestemată. 2. (În superstiții) Care este obiectul unui blestem; afurisit. – V. blestema. Vezi definitia »

DEZARTICULÁT, -Ă adj. 1. Scos din încheietură; ieșit din încheietură. 2. (Fig.) Cu mișcări necoordonate. ♦ Țeapăn. 3. (Lingv.; despre sunete, cuvinte) Prost articulat, neclar, rău pronunțat. [< dezarticula]. Vezi definitia »

NUMĂRÁT¹ s. n. Numărare. – V. număra. Vezi definitia »

ELITIZÁT adj. v. elitiza. [MDN] Vezi definitia »

- dublat [cm] – ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal ; infirmitate ; anomalie. [< anormal + -itate]. Vezi definitia »