EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium) Vezi definitia »

(psih)- se referă la capacitatea de a discerne semnificatia de confuzie, de a crea noi insight-uri, de a percepe si de a identifica relatii care nu sunt vizibile imediat, de a genera noi concepte (în mare măsură non-verbale) Vezi definitia »

POLITRÍH, -Ă adj. (biol.; despre organisme) cu mai mulți peri, cili sau flageli. (< fr. polytrique, lat. polytrichum) Vezi definitia »

OCTOIH,octoihuri , s.n. Carte bisericeasca destinata cultului ortodox in care sunt cuprinse cantarile din fiecare zi a saptamanii(cantate succesiv pe opt glasuri);fiecare dintre cantarile cuprinse in aceasta carte . [Acc.siöctoih-Varöhtoic s.n.]- Vezi definitia »

DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri]. Vezi definitia »