Definita cuvantului monoton
MONOTÓN, -Ă adj. 1. (despre sunete, melodii etc.; și adv.) care păstrează mereu același ton, lipsit de varietate în intonație. 2. (fig.) uniform; monocord, plictisitor. 3. (mat.; despre funcții sau șiruri de numere) care este sau crescător sau descrescător. (< fr. monotone)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu monoton
CAPARASÓN s. n. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap. (< fr. caparașon) Vezi definitia »
SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone) Vezi definitia »
COLÓN s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin]. Vezi definitia »
COLÓN2 s.n. Semn de punctuație antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct și virgulă în punctuația modernă). ♦ Subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade. [< it., lat. colon]. Vezi definitia »
BÓSTON2 s. n. Presă mică de imprimat tipărituri de format redus. – Germ. Boston[presse]. Vezi definitia »