HIPOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază bolile și defectele calului. [Gen. -iei. / cf. fr. hippopathologie]. Vezi definitia »

imisie: transferul poluanților în atmosferă către un receptor (omul și factorii sistemului său ecologic, bunuri materiale etc.). în conformitate cu ORDINUL Nr. 462 din 1 iulie 1993 „pentru aprobarea Condițiilor tehnice privind protecția atmosferei și normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanți atmosferici produși de surse staționare”. EMITENT: MINISTERUL APELOR, PĂDURILOR ȘI PROTECȚIEI MEDIULUI eco limbaj. Vezi definitia »

BRADICHINEZÍE s. f. 1. (Psih.) Încetinire generală a ritmului activității motrice. 2. (Med.) Bradichinezie (1) a astronauților în timpul zborului cosmic datorită imponderabilității. [Scris și: bradikinezie] – Din fr. bradykinésie. Vezi definitia »

EUPRAXÍE s. f. 1. acțiune bine condusă. 2. (med.) capacitate de a executa mișcări coordonate. (< fr. eupraxie) Vezi definitia »

CHIROMEGALÍE s. f. v. cheiromegalie. Vezi definitia »