bleót (bleoátă), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost). Vezi definitia »

hobót, hobóte, s.n. (reg.) 1. nas mare și diform. 2. botul saniei; botniță, cruce. 3. basmaua miresii după cununie; balț, broboadă, nemeteț, patilat, procov, savon, zăbranic, tulbent, tulpan, văl. Vezi definitia »

not, nóturi, s.n. (înv. și reg.) înot. Vezi definitia »

Robot ale carui dimensiuni sunt de ordinul nanometrilor, care au posibilitatea de a efectua operatii si de a manipula obiecte la cea scara. Astfel de robot sunt ipotetici. Vezi definitia »

bóbot (bóbote), s. n. – 1. Flacără, flăcăraie. – 2. Acces, pornire, atac. – Var. bobotă. Creație expresivă, cf. sl. bobotŭ „zgomot”, bobotati „a face zgomot”, ngr. βωβός „tont”, sp. bobo. – Der. bobotaie, s. f. (vîlvătaie, incendiu), format ca vîlvătaie, pălălaie; boboti, vb. (a lua foc, a se arde; a inflama). Vezi definitia »