Definita cuvantului montură
MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu montură
MAGNETOÓPTICĂ s.f. – V. magnetooptic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
pájă s.f. (reg.) clin (la mâneca cămășii), palhă. 2. bucată de pământ. Vezi definitia »
sumăníță, sumăníțe, s.f. (reg.) suman mai mic; sumănaș, sumănel, sumănuș, sumăieș. Vezi definitia »
ANOXIBIÓZĂ s.f. (Biol.) Anaerobioză.. [Pron. -bi-o-. / < germ. Anoxybiose]. Vezi definitia »
zátcă (zắtci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt. Vezi definitia »