LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza]. Vezi definitia »

hávră (hávre), s. f. – Sinagogă. – Mr. havră. Tc. havra (Roesler 606; Șeineanu, II, 213; Lokotsch 857), cf. bg. havra, sb. avra, alb. avrë. De asemenea ar putea proveni direct din ebr. havra „comunitate”. Vezi definitia »

AUTODISCIPLÍNĂ s.f. Disciplină pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. autodiscipline, it. autodisciplina]. Vezi definitia »

IZODINÁMICĂ s. f. v. izodinamic [în DN]. Vezi definitia »

BASCÚLĂ s.f. 1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla]. Vezi definitia »