PREPOTÉNȚĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia) Vezi definitia »

APIOLÍNĂ s.f. Principiu activ extras din apiol, care se folosește în medicină ca emenagog. [Pron. -pi-o-. / < fr. apioline]. Vezi definitia »

MANTINÉLĂ s. f. 1. bordură (gard, zid) cu colțurile rotunjite, care înconjură terenul de hochei pe gheață și marginea unor pârtii de bob. 2. marginea internă a unei mese de biliard. (< it. mantinella) Vezi definitia »

HÂRCÂIÁLĂ, hârcâieli, s. f. Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. Vezi definitia »

BLEFAROSTENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare a pleoapei. [< fr. blépharosténose]. Vezi definitia »