MĂRÍE, mării, s. f. (Înv.) 1. (Urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers.) Termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate. 2. Situație înaltă, rang, demnitate, putere. ♦ Slavă, onoare, cinste, glorie. 3. Îngâmfare, trufie, mândrie, fală. – Mare + suf. -ie. Vezi definitia »

ETNOPSIHOLOGÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale în raport cu însușirile lui psihologice specifice. – Din fr. ethnopsychologie. Vezi definitia »

MELISOTERAPÍE s.f. Tratament cu venin de albine. [Gen. -iei. / cf. gr. melissa – albină, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

HALOCROMÍE s.f. Fenomenul de colorare a unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare]. Vezi definitia »

AUTOPSÍE, autopsii, s. f. Disecție a unui cadavru și examinare anatomică a organelor lui interne pentru a stabili cauza morții; necropsie. [Pr.:a-u-] – Din fr. autopsie. Vezi definitia »