CARACTEROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor. – Din fr. caractérologie. Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE, propoziții, s. f. 1. Cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o idee, o judecată etc. 2. (Livr.) Propunere. 3. (Log., Mat.) Enunț a cărui valoare de adevăr este întemeiată pe bază de reguli explicit exprimate. [Var.: propozițiúne s. f.] – Din fr. proposition, lat. propositio, -onis. Vezi definitia »

BALNEOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéologie. Vezi definitia »

CRISTALOGRAFÍE s. f. știință care studiază formele și proprietățile fizice ale cristalelor. (< fr. cristallographie) Vezi definitia »

cărăténie (cărăténii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt. Vezi definitia »