TOSCÁN, -Ă adj. Din Toscana. ♦ Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it. toscana, fr. toscan, cf. Toscana – regiune în Italia centrală]. Vezi definitia »

BRAHMÁN, -Ă, brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane. Vezi definitia »

IAN interj. (Pop.) Ia! (1, 2). – Ia + ni (= ne). Vezi definitia »

virán (-nă), adj. – Părăginit, nelucrat, necultivat. – Mr. virane. Tc. (per.) viran „deșert” (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2163); se zice numai despre terenurile de clădit din zonele urbane. – Der. viranea, s. f. (paragină, pîrloagă), din tc. virane, sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Galiției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Galiției sau populației ei, care se referă la Galiția sau la populația ei. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »