PATINÓR, -OÁRE, patinori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Patinator. – Din fr. patineur. Vezi definitia »

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -lor. Vezi definitia »

BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor. Vezi definitia »

PREVENITÓR, -OÁRE I. adj. îndatoritor, politicos, amabil. II. s. n. ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. (< preveni + -tor) Vezi definitia »

STEREORESTITUTÓR s. n. aparat fotogrammetric pentru stereorestituție. (< fr. stéréorestituteur) Vezi definitia »