TRIRÉMĂ s. f. navă de război la romani, cartaginezi etc., rapidă și ușoară, cu trei rânduri de rame pe o singură parte, dispuse în grupuri de câte trei. (< fr. trirème, lat. triremis) Vezi definitia »

întâlnitúră, întâlnitúri, s.f. (înv. și pop.) 1. local unde se întâlnesc două ape curgătoare; confluență. 2. boală de om cauzată de întâlnirea cu un spirit rău (cu ielele, cu șoimanele, cu vânturile cele rele, cu dânsele) paralizie, dambla, pocitură. Vezi definitia »

REDÚTĂ s. f. lucrare de fortificație pentru apărare circulară. (< rus. redut, fr. redoute) Vezi definitia »

SINTÁCTICĂ s.f. Sintaxă (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < fr. syntactique]. Vezi definitia »

OSTEOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a oaselor și a măduvei lor. [Pron. -te-o-mi-e-. / < fr. ostéomyélite, cf. gr. osteon – os, myelos – măduvă]. Vezi definitia »