EPILÓG s. n. 1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului. ◊ parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului. 2. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere. ◊ (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc. (< fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos) Vezi definitia »

TRAUMATOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în traumatologie. (< fr. traumatologue) Vezi definitia »

HIPOLÓG, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. [< fr. hippologue]. Vezi definitia »

vlaióg, vlaioáge, s.n. (reg.) ciomag, bâtă. Vezi definitia »

TEATROLÓG, -Ă, teatrologi, -ge, s. m. și f. Specialist în problemele teoretice ale teatrului. – Din teatrologie (derivat regresiv). Vezi definitia »