FUNDÁL, fundale, s. n. 1. (În artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat, din care se detașează elementele principale ale compoziției. 2. Vast element arhitectonic sau natural care constituie fondul perspectivei frontale a unei construcții. ♦ Pânză, decor care acoperă fundul unei scene de teatru, în direcția opusă sălii. [Pl. și: fundaluri. – Var.: fondál s. n.] – Din it. fondale (după fund¹). Vezi definitia »

SPAȚIO-TEMPORÁL, -Ă adj. referitor la spațiu și la timp. (< fr. spatio-temporel) Vezi definitia »

SEMINÁL, -Ă adj. Referitor la sămânța plantelor. ♦ Referitor la spermă, de spermă. [< fr. séminal, cf. lat. seminalis < semen – sămânță]. Vezi definitia »

CICATRICIÁL, -Ă, cicatriciali, -e, adj. (Rar) De cicatrice. [Pr.: -ci-al] – Din fr. cicatriciel. Vezi definitia »

PENÁL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis) Vezi definitia »