OCUPÁNT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant. Vezi definitia »

PARALIZÁNT, -Ă adj. Care paralizează. ♦ (Fig.) Care face să înceteze, care stânjenește (o acțiune, o mișcare). [Cf. fr. paralysant]. Vezi definitia »

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. și f. Urmaș. [Cf. fr. descendant, lat. descendens]. Vezi definitia »

AFERÉNT, -Ă, aferenți, -te, adj. 1. Care este în legătură cu ceva, care depinde de ceva sau decurge din ceva. 2. (Jur.) Care se cuvine sau revine cuiva. 3. (Anat.; în expr.) Vase aferente = vase care aduc un lichid la un organ. Nervi aferenți = nervi care transmit excitațiile periferice centrilor nervoși. – Fr. afférent. Vezi definitia »

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s.m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; persoana pe care o iubesti in tainã, necunoscut de ceilalti, (pop.) iubit, ibovnic, bibic, (jargon) traducãtor. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis. Vezi definitia »