PALPATÓR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de măsurat sau de controlat neregularitățile de pe suprafețele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore. Vezi definitia »

PRIVIGHETÓR¹, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. Vezi definitia »

RAȚIONALIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care se ocupă cu găsirea mijloacelor de raționalizare a muncii. [< raționaliza + -tor]. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. Vezi definitia »

INSTIGATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care instigă; provocator. (< fr. instigateur, lat. instigator) Vezi definitia »