FLIGÓRN s.n. Instrument de suflat din alamă, prevăzut cu clape, care se folosește mai ales în fanfare. [Var. flügelhorn s.n. / < germ. Flügelhorn]. Vezi definitia »

FETOMATÉRN, -Ă, fetomaterni, -e, adj. (Med.) Privitor la fetus și la mamă. – Fet[us] + matern. Vezi definitia »

ÎNDÁRN adv. (Italienism înv.) Zadarnic. – Din it. indarno. Vezi definitia »

CÁMGARN s. n. Stofă de calitate superioară, din fire netede de lână, cu o țesătură specială. – Din germ. Kammgarn. Vezi definitia »

BIGHORN [bighɔrn], culme muntoasă granitică în V S.U.A. (Wyoming și Montana), în M-ții Stîncoși. Lungime: 193 km; lățime: 40-80 km; alt. max.: 4.015 m (Cloud Peak). Păduri de conifere. Vegetație de stepă alpină. Mici ghețari. Turism. Vezi definitia »