EXCREȚIÚNE s.f. v. excreție. Vezi definitia »

ECLOZIÚNE s.f. 1. Ieșire a puilor, a larvelor din ou. 2. (Fig.) Ieșire la iveală, înflorire; manifestare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. éclosion, cf. éclore – a ieși din ou]. Vezi definitia »

PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate (pe teren și în laborator) pentru a descoperi și a localiza zăcămintele de minerale utile dintr-o regiune. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prospection. Vezi definitia »

FLEXIÚNE, flexiuni, s. f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mișcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis. Vezi definitia »

INTROMISIÚNE s. f. (Rar) Acțiunea de a introduce în..., de a pune în... [Var.: intromísie s. f.] – Din fr. intromission. Vezi definitia »