plíci interj. – Imită zgomotul bălăcitului sau al baterii din palme. Creație expresivă, cf. pleosc (Iordan, BF, II, 186). – Der. pliciui, vb. (a pocni din bici, a plesni). Vezi definitia »

PROROCÍ, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În credințele religioase) A prezice viitorul, voința divină; p. gener. a prevedea și a anunța evenimente viitoare; a profetiza, a prevesti. [Var.: proorocí vb. IV] – Din proroc. Vezi definitia »

élci (-i), s. m. – Emisar, însărcinat. Tc. elçi (Șeineanu, III, 51; Lokotsch 561), cf. alb. eljtši, bg., sb. elčija. Sec. XVIII, rar. Vezi definitia »

síci (-iuri), s. n. – 1. Parte rotunjită a arșicului. – 2. Armaș, ministru al poliției, slujbă care se obține la jocul de arșice, la tragerea cu fața în sus. Origine îndoielnică. După Tiktin, din tc. sicn „închisoare”, seccan „temnicer”; mai puțin probabil din tc. sik „masiv” (Șeineanu, II, 321). Vezi definitia »

pominocí, pominocésc, vb. IV refl. (înv.) a se dărui, a se consacra, a se devota (unei cauze). Vezi definitia »