EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave scufundate sau eșuate. ♦ Fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave. Vezi definitia »

mână spartă expr. om risipitor. Vezi definitia »

ZARZUÉLĂ s.f. Gen al operetei spaniole, asemănător operei comice, apărut în sec. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale într-o piesă de teatru. [Pron. sarsuélă] (din sp. zarzuela) Vezi definitia »

OCEANÍDĂ s.f. (Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron. -cea-. / < fr. oceanide]. Vezi definitia »

chirláucă s.f. (reg.) prună tânără atacată și deformată de o ciupercă specifică; hurlup. Vezi definitia »