Definita cuvantului muzică
MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu muzică
DEGRÁBĂ adv. 1. La repezeală, repede, iute. 2. De timpuriu, curând, devreme. ◊ Expr. Mai degrabă = mai ușor, mai curând. – De4 + grabă. Vezi definitia »
díjmă (díjme), s. f. – Dare care reprezintă a zecea parte din produse. Sl. dižma, din. lat. decima (Cihac, II, 96; Tiktin), cf. sb., cr., ceh. dežma, mag. dészma (după Tagliavini, Omagiu R. Ortiz, Bucarest 1929, p. 172, rom. ar proveni din mag.). – Der. dijmar, s. m. (înv., strîngător de dijmă); dijmărit, s. n. (dijmă pe stupi și porci; în 1766 era generalizat la 4 parale pe bucată); dijmui, vb. (a primi dijmă; a decima, a pricinui pierderi mari sau morți); dijmuitor, s. m. (persoană care profită de pierderile celorlalți). Vezi definitia »
CUTĂRÍCĂ pron. nehot. (Fam.) Diminutiv al lui cutare1; cutăriță. – Cutare1 + suf. -ică. Vezi definitia »
boárnă (-ne), s. f. – Varietate de muscă, Mosca vomitoria. Formație expresivă, care încearcă să imite bîzîitul muștei. După Giuglea, LL, II, 29, din lat. borna. Vezi definitia »
FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, pronunțat împotriva unei persoane. – Din fr. philippique. Vezi definitia »