CIRCUÍT s. n. 1. mișcare circulară pe un drum închis. 2. traseu închis prin care poate circula curentul electric. ◊ sistem de conducte prin care circulă lichide, vapori etc. 3. trecere a capitalului de la forma bănească la cea productivă, apoi la forma marfă și din nou la forma bănească. 4. transformarea și prelucrarea materiei prime în produse finite. 5. traseu închis, stabilit pentru a fi străbătut într-o competiție sportivă sau într-o călătorie turistică. (< fr. circuit, lat. circuitus) Vezi definitia »

PRIBEGÍT, -Ă, pribegiți, -te, adj. Pribeag. – V. pribegi. Vezi definitia »

APATÍT s.n. (Chim.) Amestec natural de fosfat și fluorură de calciu, întrebuințat ca îngrășământ agricol. [Pl. -turi. / < fr. apatite]. Vezi definitia »

ratacit,a Vezi definitia »

GURLUÍT s. n. Faptul de a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei și de turturele. – V. gurlui. Vezi definitia »