TĂRBÁCĂ s. f. (Fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a-și bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv). Vezi definitia »

ștúpă s.f. sg. (reg.) arpagic, orceag. Vezi definitia »

șicleálă, șicléle, s.f. (reg.) 1. unsoare de proastă calitate. 2. strat de funingine de pe horn. 3. soluție de zer fierbinte și piatră acră, folosită la fixarea culorii pe ouă de Paști. Vezi definitia »

zi de vizită expr. (înv.) zi în care prostituatele se prezentau la controlul medical obligatoriu. Vezi definitia »

BOLTÍȚĂ, boltițe, s. f. Diminutiv al lui boltă. – Boltă + suf. -iță. Vezi definitia »