CONECTÍV, -Ă I. adj. care poate fi conectat, unit. II. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; conector. III. s. n. 1. cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei. 2. nerv care reunește mai mulți ganglioni. 3. parte terminală a filamentului staminal care unește cele două teci ale anterelor. 4. (mat.) operator (5). IV. s. f. (inform.) operator în calculul propozițional. (< fr. connectivus) Vezi definitia »

COROZÍV, -Ă adj. v. corosiv. Vezi definitia »

ANTITUSÍV, -Ă adj., s. n. (remediu) împotriva tusei. (< fr. antitussif) Vezi definitia »

-ÍV suf. „capacitate”, „dispoziție”, „calitate a unei acțiuni”. (< fr. -if, germ. -iv) Vezi definitia »

SUBTENSÍV, subtensivi, -e, adj. (Med.) Hipotensiv. – Din subtensiune (după hipotensiv). Vezi definitia »