Definita cuvantului zbor
ZBOR2, zbóruri, s. n. ~ 2. Adunare, reuniune. 3. (Banat) Colecție, mulțime (de obiecte). 4. (Mold.) Șezătoare (v. șezător (2). (din sl., cf. bg., sb., rus. sbor, pol. zbor, dublet al s. n. sobor < sl. sŭborŭ)
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zbor
ȘTEMUITÓR s. n. daltă cu vârful bont, folosită pentru ștemuire. (< ștemui + -tor) Vezi definitia »
ACUȘÓR, acușoare, s. n. Diminutiv al lui ac. – Ac + suf. -ușor. Vezi definitia »
MÂHNITÓR, -OÁRE, mâhnitori, -oare, adj. Care mâhnește. – Mâhni + suf. -tor. Vezi definitia »
URSITÓR, -OÁRE, ursitori, -oare, adj., s. f. (În credințele și basmele populare). 1. Adj. Care ursește. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere; ursită (3). 3. S. f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor. Vezi definitia »
COMÍS-VOIAJÓR, comis-voiajori, s. m. Persoană care se ocupă cu mijlocirea vânzărilor de mărfuri, deplasându-se în diverse locuri în căutarea unor beneficiari. [Pr.: -vo-ia-] – Din fr. commis voyageur. Vezi definitia »