PINACOTÉCĂ s. f. mare colecție de tablouri; muzeu de pictură. (< fr. pinacothèque, lat. pinacotheca, germ. Pinakotheck) Vezi definitia »

ÍNSULĂ, insule, s. f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părțile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de același fel care se diferențiază de mediul înconjurător. 2. (În sintagma) Insulă plutitoare = formație compactă de rădăcini și ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula. Vezi definitia »

NEOBIOCENÓZĂ s. f. ipoteză potrivit căreia viața ar fi apărut de mai multe ori pe Pământ. (< neo- + biocenoză) Vezi definitia »

MIÁSMĂ s. f. emanație urât mirositoare; duhoare. (< fr. miasme, gr. miasma) Vezi definitia »

chițiboáică, chițiboáice, s.f. (reg.) 1. șopron, casă mică, chițimie. 2. pivniță. 3. gaură în zid prin care se aprinde soba. Vezi definitia »