BIÉ s.n. (Franțuzism) Linie, sens, direcție oblică, oblicitate. ◊ În bie = oblic ; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite. {Pron. bi-e, var. bieu s.n. / < fr. biais]. Vezi definitia »

POSTCOMBÚSTIE s.f. Combustie suplimentară de carburant efectuată într-un turboreactor pentru a mări propulsia. [Gen. -iei. / < fr. postcombustion]. Vezi definitia »

-CORÍE¹ elem. core²(o)-. () Vezi definitia »

TIPOLOGÍE s.f. 1. Studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (Lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [Gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu]. Vezi definitia »

GALVANOPLASTÍE s. f. reproducere în relief a unor obiecte prin depunerea electrolitică a unui strat de metal pe tiparul lor, executat dintr-un material plastic. (< fr. galvanoplastie) Vezi definitia »