LUNTRICÍCĂ, luntricele, s. f. 1. Luntrișoară. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule (Oxytropis campestris). – Luntre + suf. -icică. Vezi definitia »

VITELOGENÉZĂ s. f. proces de formare a vitellusului. (< fr. vitellogenèse) Vezi definitia »

STRÓMĂ s.f. (Anat.) Rețea de suport a unui organ, alcătuită din țesut conjunctiv, vase și nervi. [< fr. stroma, cf. gr. stroma – covor]. Vezi definitia »

VIRESCÉNȚĂ s.f. Metamorfoză a părților colorate ale florilor în frunze verzi. [Pron. -sce-. / cf. it. virescenza, fr. virescens]. Vezi definitia »

HIPALÁGĂ s. f. procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce se potrivește altor cuvinte. (< fr., gr. hypalage) Vezi definitia »