Definita cuvantului nativ
NATÍV, -Ă I. adj. 1. (despre elemente chimice) care se găsește (liber) în natură, necombinat cu alte substanțe; pur 2. înnăscut; natural. II. adj., s. m. (cel) născut în, originar din; indigen. (< lat. nativus, fr. natif, germ. nativ)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu nativ
EXTENSÍV, -Ă, extensivi, -e, adj. 1. Referitor la extindere, bazat pe cantitate, pe spațiu. ◊ Agricultură (sau cultură) extensivă = agricultură (sau cultură) care își bazează sporirea producției pe mărirea suprafețelor cultivate. 2. Care are proprietatea de a (se) extinde. – Din fr. extensif. Vezi definitia »
INCOMPREHENSÍV, -Ă, incomprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care nu poate înțelege; neînțelegător. – Din fr. incompréhensif. Vezi definitia »
PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Vezi definitia »
INTROSPECTÍV, -Ă, introspectivi, -e, adj. Care se folosește de introspecție, bazat pe introspecție, care ține de introspecție, care se referă la introspecție. – Din fr. introspectif. Vezi definitia »
substantiv neutru (pl. ștrafuri) – căruță; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »