FITOTERAPÍE s.f. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. [Gen. -iei. / < fr. phytothérapie, cf. gr. phyton – plantă, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

STEREOTAXÍE s. f. (Med.) Metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotaxie, engl. stereotaxis. Vezi definitia »

PANZOOTÍE s.f. Extindere a unei boli contagioase a animalelor pe teritorii foarte întinse; v. epizootie. [Gen. -iei. / < fr. panzootie, cf. gr. pas – tot, zoon – animal]. Vezi definitia »

ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr. organographie) Vezi definitia »

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie. Vezi definitia »