VÂSLÍT, vâslituri, s. n. Vâslire. – V. vâsli. Vezi definitia »

MEHĂÍT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăit. – V. mehăi. Vezi definitia »

MUCALÍT, -Ă, mucaliți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care știe să stârnească râsul, păstrând un aer serios; poznaș. – Din tc. mukallit. Vezi definitia »

CHIȚĂÍT s. n. Faptul de a chițăi; sunet ascuțit specific pe care îl scoate șoarecele. [Var.: chițcăit s. n.] – V. chițăi. Vezi definitia »

ÎNVIFORÍT, -Ă adj. v. înviforat. Vezi definitia »