Definita cuvantului natură
NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ♦ științele ĩi = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu natură
OSTEÓZĂ s.f. (Med.) Boală a oaselor de natură distrofică. ◊ Osteoză fibrochistică = boală endocrină datorită unei secreții exagerate de hormon paratiroidian, caracterizată prin decalcifiere osoasă cu fracturi multiple. [Pron. -ste-o-. / < fr. ostéose]. Vezi definitia »
PERIANEXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație cu aderențe a ovarelor și a trompelor uterine. [Pron. -ri-a-. / < fr. périanexite]. Vezi definitia »
ANTIDETONÁNȚĂ s.f. Proprietate a unei benzine de a fi rezistentă la detonație. [Cf. fr. antidétonant]. Vezi definitia »
SPERMATOGENÉZĂ s. f. Proces de formare a spermatozoizilor. – Din fr. spermatogénèse. Vezi definitia »
MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) Vezi definitia »