FÍCUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat. ficus]. Vezi definitia »

REOVÍRUS s. n. virus care produce la copii enterite de tip diareic și afecțiuni respiratorii. (< fr. rhéovirus) Vezi definitia »

TÁLUS s.n. Primul dintre oasele tarsiene ale piciorului; astragal (1). // adj. Picior talus = Picior răsucit, chircit. [< fr., lat. talus]. Vezi definitia »

SUBPRODÚS s. n. 1. produs în procesul de fabricație al altui produs. 2. produs de calitate inferioară. (după fr. sous-produit) Vezi definitia »

fus (fúse), s. n. – 1. Unealtă de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveică. – 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. – 4. Ax la mașina bătătoare. – 5. Ax la moara de grîu. – 6. Ax, arbore (în general). – 7. Braț la candelabru. – 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpină la fasole. – 10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689 îl derivă direct din lat. fŭsārius. Vezi definitia »