RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură. Vezi definitia »

ARHIVA ROMÂNEASCĂ, prima publicație periodică românească de istorie, apărută la Iași în anii 1840 și 1845, sub redacția lui M. Kogălniceanu; a reapărut între 1939 și 1945/1946; tomurile I și II au fost reeditate în 1860 și 1862. Vezi definitia »

cardeală, cardeli s. f. 1. furt. 2. bătaie. Vezi definitia »

-GRÁMĂ elem. gramo-. Vezi definitia »

PERIARTÉRĂ s.f. Suprafață care înconjură arterele. [Pron. -ri-ar-. / < peri- + arteră]. Vezi definitia »