istrăví (-vésc, -ít), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în Mold. și Bucov. – Der. istravă, s. f. (risipă); istrăvitor, adj. (cheltuitor). Vezi definitia »

PAHLAVÍ s.f. (Lingv.) Limba persană vorbită între sec. III și IX, pentru care se folosea un alfabet semitic. [Var. pehlevi s.f. / < fr., engl. pahlavi < cuv. persan]. Vezi definitia »

parșiví, parșivésc, vb. IV. (înv., pop. și fam.) 1. a (se) murdări. 2. a se ticăloși. 3. a se deprava. 4. a adresa cuiva epitetul „parșiv”. Vezi definitia »

CLAVI- elem. „claviatură”, „închis”. (< fr. clavi-, cf. lat. clavis, cheie) Vezi definitia »

ASERVÍ vb. tr. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga. (< fr. asservir) Vezi definitia »