RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare. Vezi definitia »

RADIOFICÁ vb. tr. a instala aparatura de radioficare. (< radioficație) Vezi definitia »

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcându-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare). Vezi definitia »

CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris și koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian]. Vezi definitia »

DEGAZIFICÁ vb. I. tr. A îndepărta gazele, materiile volatile etc. dintr-un lichid, din cărbuni etc. [P.i. degazífic, var. degazeifica vb. I. / < de- + gazifica]. Vezi definitia »