DISCÉRNE, discérn, vb. III. Tranz. A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere și cu precizie. – Din fr. discerner, lat. discernere. Vezi definitia »

DETENȚIÚNE, detențiuni, s. f. (Jur.) 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. [Pr.: -ți-u-. – Var.: deténție s. f.] – Din fr. détention, lat. detentio, -onis. Vezi definitia »

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație. Vezi definitia »

SCARIFICAȚIÚNE s.f. v. scarificație. Vezi definitia »

DEFLEXIÚNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcția inițială. [Var. deflecție, deflecțiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion]. Vezi definitia »