SURZÍLĂ s. m. Nume dat unui om care nu aude (bine). – Surzi + suf. -ilă. Vezi definitia »

MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte) Vezi definitia »

TORSÁDĂ s.f. Motiv arhitectonic ornamental care imită o frânghie răsucită. [< fr. torsade]. Vezi definitia »

GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe. Vezi definitia »

ZBĂNȚUIÁLĂ, zbănțuiéli, s. f. Zbânțuială. (zbănțui + suf. -eală) Vezi definitia »