GÁRDĂ s.f. 1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ◊ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (Sport) Poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ◊ A se pune în gardă = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde]. Vezi definitia »

strămătúșă, strămătúși, s.f. (înv. și reg.) sora tatălui sau a mamei bunicului sau bunicii; sora bunicului sau a bunicii. Vezi definitia »

GENTULÍȚĂ, gentulițe, s. f. Diminutiv al lui geantă¹; gentuță. – Geantă¹ + suf. -uliță. Vezi definitia »

ANTIPIRÍNĂ, antipirine, s. f. Medicament folosit împotriva febrei; fenazonă. – Din fr. antipyrine. Vezi definitia »

TRÍPLĂ, triple, s. f. În jargonul automobilistic, lampă de semnalizare spate, lampă care, inițial, avea trei funcții: stop frână, poziție și schimbare direcție de mers; termen folosit, de regulă, în sintagma triplă spate. – V. triplu. Vezi definitia »