monocord (‹ gr. μονόχορδον [monochordon], „o singură coardă”), instrument cordofon ciupit, care a servit lui Pitagora pentru experiențe acustice. O coardă întinsă peste o cutie de rezonanță* lungă și subțire (împărțită în intervale* prin semne) putea fi prescurtată sau prelungită cu ajutorul unui căluș* mobil. Denumirea de m. a fost utilizată și atunci când instr. i s-au adăugat mai multe coarde (în sec. 11 are 8-19 coarde). Din sec. 14 începe procesul de transformare a m. în clavicord*. Sin.: canon (1). V. qanûn. Vezi definitia »

triliard, 1000 de trilioane Vezi definitia »

BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ Poet (național). – Fr. barde (lat. lit. bardus). Vezi definitia »

bradford (angl.) [pron. brédford] s. n. Vezi definitia »

SABÓRD s.n. Deschizătură în pereții laterali ai unei nave, care folosește la aerisire, la încărcarea și la descărcarea mărfurilor etc. [< fr. sabord]. Vezi definitia »