APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia. Vezi definitia »

POLITÍE, politii, s. f. (Înv.) 1. Activitate, practică politică, afaceri politice. 2. Oraș. – Din ngr. politía. Vezi definitia »

călare pe situație expr. sigur pe sine. Vezi definitia »

OMATIDÍE s.f. Fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuși ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici]. Vezi definitia »

HIBERNÁȚIE ≠ estivație. Vezi definitia »