a avea mâna lungă expr. 1. a avea obiceiul să fure, a fi hoț. 2. a fi influent. Vezi definitia »

AEROMECÁNICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor; mecanica gazelor. [< fr. aéromécanique, cf. gr. aer – aer, mechanikos – mecanic]. Vezi definitia »

ADENÍTĂ s.f. Inflamație a ganglionilor limfatici; bubon. [< fr. adénite, cf. gr. aden – glandă]. Vezi definitia »

DURÍNĂ s.f. Maladie gravă și contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, apoi prin leziuni ganglionare și nervoase. [< fr. dourine]. Vezi definitia »

CÍMĂ s.f. (Bot.) Inflorescență formată dintr-un ax principal terminat cu o floare și având lateral mai multe axe secundare ramificate în același fel. [< fr. cyme, cf. lat. cyma – lăstar]. Vezi definitia »