ISTERIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce isterie, isterism. [< fr. hystérigène]. Vezi definitia »

CAROTÉN s. n. pigment portocaliu-roșcat în unele vegetale (morcovi) și produse animale. (< fr. carotène, germ. Karotin) Vezi definitia »

EBÉN s. n. Varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative. – Din fr. ébène, lat. ebenus. Vezi definitia »

TIBICÉN s.m. (Ant.) Cântăreț din fluier, din flaut. [< lat. tibicen, cf. fr. tibicen]. Vezi definitia »

cognómen (lat.) s. n., pl. cognómina Vezi definitia »