CLOÁCĂ s. f. 1. canal subteran destinat a primi murdăriile dintr-un oraș. 2. masă de apă murdară și fetidă. ◊ (fig.) loc rău famat, mediu imoral. 3. orificiu comun al căilor urinare, intestinale și genitale la batracieni, reptile, păsări și la unele mamifere. (< fr. cloaque, lat. cloaca) Vezi definitia »

NEOMORFÓZĂ s. f. regenare a unui țesut sau organ distrus într-o formă nouă. (< fr. néomorphose) Vezi definitia »

seninéță (= seninețe) s. f. (g.-d. art. senineței; pl. – ) Vezi definitia »

TOPONOMÁSTICĂ s.f. Toponimie (2). [Gen. -cii. / cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik]. Vezi definitia »

bașkíră (limbă) s. f., g.-d. art. bașkírei Vezi definitia »