HERMENEUTICĂ s.f. Disciplină (considerată și artă) care se ocupă cu înțelegerea și interpretarea monumentelor, cărților și a textelor vechi. ♦ Teorie a interpretării semnelor ca elemente simbolice ale unei culturi. [Var. ermeneutică s.f. / < fr. herméneutique, cf. gr. hermeneutike < hermeneuein – a interpreta, hermeneus – interpret]. Vezi definitia »

coáșcă (coáște), s. f. – 1. Coșuleț. – 2. Minge. Mag. kaska „coș” (DAR). În Mold. și Bucov. Vezi definitia »

TRIÓDĂ, triode, s. f. Tub electronic cu trei electrozi. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triode. Vezi definitia »

STÍGMĂ s.f. (Zool.) 1. Organit specializat pentru recepționarea excitațiilor luminoase, la protozoare. 2. Stigmat (2, 3). [< fr., it., lat., gr. stigma]. Vezi definitia »

HUMORÉSCĂ s. f. piesă muzicală instrumentală în formă liberă, cu caracter umoristic. (< germ. Humoreske, fr. humoresque) Vezi definitia »